Voiceblog - textul făcut sunet - cu Sandu Barbu.

SIC TRANSIT

  • Scris de Sandu Barbu

Voiceblog image interlacedA fost odată, pe când nu era criză şi lumea mai vedea la televizor şi altceva decât talk-showuri, un strigător în pustie. Ce să mai vorbim, e experienţa mea şi este vorba chiar despre mine, ca să nu vă mai zăpăcesc atâta. Făcea băiatul pe atunci o emisiune numită părerea mea, pe care degeaba o numeau toţi şefii din televiziune „revista presei”, că nu era revista presei... era o scormonire după subiecte din care privitoru’ să înveţe ceva. Chiar şi eu învăţam odată cu ei.

Nu sunt mai bun decât alţii. Chiar îmi spun uneori: „nu ai dreptu’ să dai învăţături spirituale! Taci!” Totuşi, la emisiunea de care v-am spus îmi făcusem un obicei să am lângă mine o Biblie mare din care citam adesea. ’Geaba-mi tot zicea unul din şefi: „Mai las-o-ncolo de Biblie, las-o la biserică, nu aici.” Şi avea dreptate. Biblia nu era bine venită în televiziune. Nu este şi nu va fi – decât aşa, invitat ocazional.

Cu toate astea, mă trezeam că citez din ea. Mi s-a cerut iar să dispară de pe masă. N-am mai avut cu ce hrăni oamenii. Într-una din ultimele emisiuni, am citat Biblia din memorie. Asta omului material nu-i place. Cineva fusese trimis la mine cu o coală în mâini, în spatele camerei. M-am oprit din vorbit şi m-am concentrat să citesc ce era scris pe coală: „Fără religie.” A fost un moment de tăcere pe post. Am spus cu vocea gâtuită „ok” şi am continuat.

Din acel moment televiziunea aceea a început să cadă vertiginos. Un val de oameni a fost dat afară, iar tuturor celorlalţi ni s-a tăiat din salarii. Apoi, ca un dar de sărbători, am fost cu toţii concediaţi, chiar înainte de Crăciun. Televiziunea şi-a luat alt nume şi a devenit sezonieră. Apare şi dispare, agonizând, iar gloria ei de odinioară e doar o amintire.

N-am să uit ziua în care, trecând pe hol odată pe lângă nişte oameni cu bani, invitaţi la emisiuni, am fost salutat şi am auzit, nevenindu-mi să-mi cred urechilor: „E bun, e bun... dar ia şi el un ban pe agenda altora.” Dacă n-aţi înţeles, oamenii obişnuiţi să-şi plătească ascensiunea politică prin mass-media n-au crezut că eu nu am fost plătit, că n-am avut interese obscure, religioase... că în spatele meu nu au fost oameni cu bani, care să pună în gura mea cuvinte care să ajute la împlinirea unei agende.

Nici acum ei nu cred, dacă le spui, că ruinarea televiziunii cu pricina a început în momentul în care Biblia a fost scoasă din grilă. Vor zâmbi prosteşte dacă le zici că întreaga criză mondială se datorează exilării spiritualităţii din mass-media. O lumină se stinge treptat şi vine noaptea omenirii. Oamenii cu bani au ales întunericul. Oamenii mici au devenit umbra lor.

Voce:

Sandu BARBU

Add comment


Security code
Refresh

Bloguri, Bloggeri si Cititori