„CA SĂ IZBEASCĂ PRIVIRILE” (Luca 17:20)

Am citit o postare pe www.cotosra.ro legată de refuzul Maramureşului de a răspunde solicitării Bisericii Ortodoxe Române de a finanţa aşa numita „Catedrală a Mântuirii Neamului”. Aprob fiecare cuvânt de pe www.cotosra.ro şi subliniez necesitatea întoarcerii către spiritualitate, nu monumentalism materialist. Mai jos, argumentele mele:

mileniului unu – umblau şi propovăduiau credinţa într-un Mântuitor înviat din morţi, care-i iubeşte şi îmbrăţişează pe oameni. Catedrale? Construcţii monumentale? Nu în planul lui Hristos! Tendinţele către monumentalism sunt SFÂRŞITUL credinţei. Sunt semnalul că omul încearcă să compenseze lipsa şi golul dinăuntru cu ceva exterior care să creeze impresia de victorie, de reuşită „spirituală” şi, nu în ultimul rând, este vorba de FRICĂ! Da, frică. Când o denominaţiune „de succes” simte că nu mai are înrâurire în rândul credincioşilor, îşi... marchează teritoriul prin construcţii cât mai multe, cât mai mari. Să nu uităm de „creşterea şi descreşterea” (cum ar zice Dimitrie Cantemir) oricărui sistem religios – sau REGULA CELOR PATRU „M”: 1. Man (om) – orice renaştere religioasă porneşte de la un om cu viziune, ales de Dumnezeu. 2. Movement (mişcare) – renaşterea pornită de la un om se transformă într-o avalanşă; o mulţime de oameni cred cu putere, iar crezul sincer, sănătos, se transformă într-o mişcare de amploare, puternică şi periculoasă pentru diavol. Dar acesta nu se teme, pentru că ştie că o masă de oameni trebuie să se organizeze. Iar organizaţia are reguli. Multe. Şi apar ierarhiile. Departamentele. Fondurile. Birocraţia. Şi apare cel de-al treilea „M”: 3. Machine (maşină) – ceea ce a pornit ca o inspiraţie binefăcătoare, a devenit rutină şi a căzut în mâna activiştilor. NIMIC în lumea asta nu poate, în acest stadiu, să oprească MAŞINA să devină 4. Monument. Rece. Cu identitatea primului „M”, dar fără viaţă – căci nu este spre binele oamenilor, ci spre înălţare de sine. Acest al patrulea „M” a fost semnul prăbuşirii spirituale a omului. Când oamenii s-au strâns să facă Turnul Babel, au spus: „Haide să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului.” Geneza 10:4. Iată explicaţia monumentalismului: frica de a nu a avea un nume, de a nu se pierde identitatea. Numai că identitatea creştină nu stă în cruci atârnate de gât, sceptre şi veşminte de aur „cu autoritate”, ci în „omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit.” 1 Petru 3:4. Da, dorinţa de construire a Catedralei Mântuirii Neamului stă în frica de a nu avea un nume. Este un alt Turn Babel, care va rămâne neconstruit, pentru că deja constructorii nu mai vorbesc aceeaşi limbă şi nu se mai pot înţelege între ei. Aşa piere orice Babel. Aşa trebuie să piară orice lucru scump care nu e făcut pentru ajutorarea văduvei, orfanului şi bătrânului. În ruină trebuie să rămână orice construcţie gândită pentru înălţare de sine. Ce mântuire a neamului poate fi aceea care ia mâncarea de la gura săracului sau remediul din mâna bolnavului pentru cărămizi şi vitralii? Când preoţii vor umbla în haine comune şi banii enoriaşilor vor construi cămine de bătrâni şi orfelinate - adevărate sanctuare ale bunătăţii şi întrajutorării – atunci se va declanşa adevărata construire a Catedralei Mântuirii Neamului. Cărămizile ei vor fi oamenii. Căci fundaţia ei va fi Hristos. Şi ea va rămâne în veac.

text şi voce blog: Sandu BARBU

melodie de final originală: Călin IONCE

interpretare vocală: Nora Anabella DENES

Tweet