NOTA DE PLATĂ
- Scris de Sandu Barbu
- Accesări: 14330
ACEASTA ESTE O POSTARE MAI VECHE - DIN 2011. AM FOST SURPRINS CĂ N-AM MAI GĂSIT-O. O PUN DIN NOU, ÎNTRU ASCULTAREA DOMNIILOR VOASTRE. PENTRU A ASCULTA TEXTUL ÎN LECTURA AUTORULUI, NU UITAŢI SĂ DAŢI CLICK PE BUTONUL "CITEŞTE MAI DEPARTE". IATĂ POSTAREA CU PRICINA:
Nu, cuvintele lui Bogdan nu vor rămâne doar în postul său. Ce tare: postul său. Că e postul mare, nu? Da, Bogdane, e un post mare, mare de tot! Au scris ca reacţie la cuvintele mele oameni mari, mai mari ca mine; au scris lucruri pe care nu le pot lăsa acolo unde
le-au lăsat ei, cu smerenie. I-ai citat ca un român pe adevăraţii noştri români, cei care au murit săraci material ca să ne îmbogăţească pe noi. De aceea, ceea ce urmează sunt cuvintele prietenului meu, Bogdan Fottescu, şi citatele pe care le-a găsit sufletul lui potrivite. Bogdan a fost unul care a pus trupul lui efectiv ca baricadă în Bucureşti acum peste două decenii şi a spus: „Pe aici comunismul... îmm-îmm!” Îl citez, iată, cu bucurie:
„Eu unul sunt precum prea bine ştii unul dintre cei mulţi care acum 22 de ani am luptat efectiv pentru răsturnarea dictaturii comuniste... acum ăştia de la guvernare nu ne mai recunosc!!!
Actualii conducători sunt desăvârşiţi... în prostie, căci „prostu' dacă nu-i fudul, nu e prost destul!”
În ignoranta lor aroganţă de „branconieri" cu siguranţă că nu au citit nici despre „Domnul Tudor” care in 1821 spunea răspicat cum că „Patria este norodul, iară nu tagma jefuitorilor”.
Nici Scrisoarea a treia:
Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
[...]
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară, şi pe noi!
[...]
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
[...]
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
[...]
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
...a lui Eminescu n-au citit-o. Nici pe Coşbuc:
N-avem puteri şi chip de-acum
Să mai trăim cerşind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luaţi din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa
Nici în mormânt!
Şi nici pe Radu Gyr:
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
Şi Bogdan încheie: „Numai atât de-ar fi citit, şi le-ar fi fost frică să facă ce fac. Aşa, ei fac ce vor, dar nu ştiu ce fac! Nota de plată însă e mai aproape decât s-ar putea crede!