ALMANAHUL URZICA 1969

În 1969 eram în clasa întâi, iar în decembrie fusesem internat în spital din pricina scarlatinei. Tata mi-a adus almanahul Urzica, ştiind că îmi place să-l răsfoiesc, măcar că nu cunoşteam literele. La plecare a trebuit să-l las în spital pe motiv de contaminare. Acum circa 2 ani (2019), la o jumătate de secol de la apariţia almanahului, l-am achiziţionat de pe Internet, împreună cu alte almanahuri Urzica. Vi-l ofer în format audio-video, cu vocea subsemnatului, în dorinţa de a păstra viu ceea ce a fost frumos într-o epocă care va fi dată uitării.

TOT ce-a fost vreodată pe acest pământ a fost întinat de lăcomie, egoism şi răutate. Dar fiecare epocă a avut luminiţele ei, creatorii ei de frumos. Pentru mine apariţia almanahurilor literare, în special în decembrie, era o bucurie vie. Singurul canal de televiziune de atunci era cu mult mai bun decât oroarea sutelor de canale mizerabile de acum. Da, era plin de propaganda comunistă; dar mulţi oameni devotaţi ştiinţei, literaturii şi artei în general îşi revărsau sufletul, atât cât se putea, pentru a încălzi casele românilor cu străluciri de bucurie. Am lucrat o lună de zile la acest "video-book", n-am dormit nopţile şi l-am redat pagină cu pagină, cuvânt cu cuvânt, desen cu desen. Singura mea plată este bucuria voastră. Într-o lume care nu mai face NIMIC dacă nu vede bani, eu voi arde fără plată, încercând să las în urmă aceste nestemate pe care praful uitării le vrea pierdute.

Tweet