JUDEŢUL... TURNU MĂGURELE
- Scris de Sandu Barbu
Am intrat pe o pagină de Facebook a oraşului meu natal şi, după ce am privit minute în şir fotografii pe care nu reuşeam să le localizez, am ajuns la una din ele care părea din zona parcului, pe strada General Praporgescu. Am citit cu plăcere comentariile, în care oamenii se salutau şi spuneau că îşi iubesc oraşul aşa cum e. Când să fac acelaşi lucru, rămân cu degetele deasupra tastaturii, în levitaţie indusă. Scria cineva: „cel mai jegos oraş din Turnu Măgurele şi o gardă de nimic”. În fine, a scris nimik adică nimi plus „k” de la kilogram, ca băieţii jmekeri. Primul răspuns a venit chiar din partea celui sau celei care găzduia pagina, citez: „Pe bune? Şi câte „oraşe” are Turnu Măgurele?” Oricât aş vrea să mă abţin, nu pot, trebuie să notez şi celelalte câteva răspunsuri:
„Vreo 5-6... orăşele...”
„Hai să nu-i judecăm pe cei care uită foarte repede de unde au plecat... ba, mai mult, cred că au şi uitat limba română...”
„Îi judecă viaţa.”
„Mai bine dacă le-ar judeca mintea.”
„Orice ai face şi orice oraş ţi-ai trece la status, TURNU MĂGURELE, aşa jegos cum este, tot oraşul unde ai făcut ochi rămâne... băiiiii ,,le propre”!!!!”
„Câtă lume cu cap mare şi minte îngustă! „Cel mai jegos oraş din Turnu Măgurele”. Cea mai tare fază pe care am auzit-o!”
Comentariile astea mi-au părut de bun simţ şi foarte cuminţi – şi le lăsam aşa dacă nu venea „mama răniţilor”, un individ care, frustrat probabil că n-are şi el ceva cu roţi pe care să scrie undeva şi Maybach, se pune, cu accente, expresii şi ifose de adolescentă americană, să-l apere pe fondatorul judeţului Turnu Măgurele, citez: „Hellouuuuu si pe voi nu va duce capul sa va dati seama ca a vrut sa scrie "cel mai jegos oras din lume, turnu magurele" ????? :)))) hai ca sunteti culmea , comentati si criticati o persoana care a uitat sa scrie un cuvant , si bineinteles sensul a devenit altul, dar la urma urmei nu cred ca e imposibil sa ti dai seama ce a vrut sa scrie. pai cu asa lume ca voi deasta ti se ia de orasul asta, o fi el frumusel ca oras.... dar cu lume..... :-j doar sa critice, sa comenteze, sa barfeasca, uite doar ca a gresit o fraza si cum comentati , vedeti? :))))) ce vreti mai mult , asta e lumea din orasul asta .... o lume atat de rea....” Am încheiat citatul. Aoleo... aici e de scris oarece. Mai întâi, să facem analiza „grafologică” a apărătorului. E, analizăm cum a tastat, ce a tastat – şi-i facem un portret. Ca să nu zică persoana că ne grăbim să judecăm. Analizăm... ştiinţific. Sau literar. Dar şi literal. Mai întâi, degeaba toarnă două puncte cu multe paranteze deschise-stânga, că nu muşcăm. Nu e râs în hohote, e dorinţa persoanei de a nu părea cuprinsă de nervi. Ceea ce chiar este. Dovadă stau multele semne de întrebare pe care nu le pune niciodată un om care scrie calm. Dar hai să mă adresez direct persoanei.
Legat de întrebarea dumitale de debut, da, ne duce capu'... dar... scripta manent... nu? Ai văzut cum scrie domnul în cauză! Parcă te îndemna să-l pui la punct. Şi, când cineva vorbeşte aşa de amarnic despre ORAŞUL NOSTRU NATAL, PE CARE-L IUBIM, doar nu ai vrea să fim de acord cu el! Dumneata ne ceri să nu reacţionăm la un atac aşa de dizgraţios asupra paginii despre oraşul nostru, dar reacţionezi la cele scrise – corect, cu bun simţ şi la obiect – de noi. Iar şarja domniei tale „cu lume doar să critice, să comenteze, să bârfească” este cel puţin exagerată – ca să folosesc un eufemism pentru ceea ce ai făcut dumneata, că altfel o să zici că-s rău! Adică, dacă-ţi spune cineva: „Blocul tău este cel mai urât din apartament”, nu comentezi nimic? Apoi, eşti dumneata în posesia unui sondaj pe un eşantion de populaţie semnificativ care să probeze comentariul dumitale, citez din nou: „ce vreţi mai mult, asta e lumea din oraşul ăsta... o lume atât de rea...”? La concluzia asta eu am mai întâi observaţia că semnele de punctuaţie nu se pun cu spaţiu, ci imediat după cuvântul care le precedă. Apoi ar fi observaţia mea legată de logica dumitale din fraza deja citată – logică sublimă în general în scriitura dumitale, dar... lipsind cu desăvârşire. Noi ne adunăm aici ca să ne încălzim la fotografiile oraşului în care ne-am născut. Las' că trăim fericiţi altundeva, las' că am ales să nu locuim în Turnu – dar e totuşi oraşul nostru natal. Nu e vina noastră că oraşele mari atrag mult tineret şi personalităţi, lăsând, în timp, „sateliţii reşedinţelor de judeţ” fără vlagă, fără resurse, fără forţă vitală. Vorbind de personalităţi, te-ai fi abţinut, probabil, dacă ai fi ştiut că, Andrei Pleşu, măcar că e născut în Bucureşti, are rădăcini în Turnu Măgurele. Sunt convins că nu ar fi fost de acord cu cele spuse de dumneata şi de cel căruia i-ai luat apărarea – asta dacă ar fi condescins să te onoreze cu o replică. Aproape sigur că nu ar fi făcut-o. Eu însă îmi voi continua ditirambul – căci oraşul Turnu Măgurele – iar nu judeţul Turnu Măgurele, cum a scris, da, da, a scris negru pe alb amicul dumitale – are mai mulţi oameni de treabă decât eşti dumneata dispus să admiţi. Ştiai că generalul David Praporgescu a onorat oraşul în care s-a născut dându-şi eroic viaţa pe valea pârâului Câineni? Ştiai că a fost şef de catedră pentru tactica cavaleriei? Ştiai că a fost decorat post-mortem cu ordinul Mihai Viteazul, clasa a III a? Asta, citez din ordin, „pentru vitejia și destoinicia cu care a condus personal operațiunile trupelor de pe Valea Oltului și Munții Colți în anul 1916, căzând grav rănit de o schijă de obuz, în linia întâia de tranșee, pe când îmbărbăta pe soldați la luptă crâncenă contra inamicului, care era mult superior ca număr, murind ca un erou din cauza rănilor căpătate.” Şi nu doar generalul David Praporgescu a onorat vizibil oraşul naşterii sale, ci şi generalul Florea Ţenescu, care a fost şef al Marelui Stat Major înainte de regimul Antonescu. Iar oraşul cu oameni răi îl mai are ca fiu pe reputatul Alexandru Mareş, lingvist şi filolog român, cu o listă impresionantă de volume publicate despre filigranele hârtiei, Scriere şi cultură românească veche, Liturghierul lui Coresi şi multe volume colective, multe în colaborare cu Ion Gheţie. Şi Turnu Măgurele a avut şi fiice rele, cum ar fi Nicoleta Valeria Bruteanu, născută de ziua Americii în 1919, nepoata pe linie maternă a lui Iuliu Maniu. Mă rog, ca fost redactor al „Dreptăţii” – organul de presă al Partidului Naţional Ţărănesc – a fost ulterior arestată şi a suferit ororile închisorilor comuniste, dar a fugit cu soţul său în Franţa unde a devenit Nicole Valéry-Grossu şi a avut o activitate impresionantă în publicistică şi întrajutorare. Bénie sois-tu, prison, cea mai cunoscută lucrare literară a scriitoarei Nicole Valéry-Grossu a fost ecranizată de Nicolae Mărgineanu, în anul 2002, având titlul Binecuvântată fii, închisoare. Şi aş mai aminti de unul rău-rău... compozitorul şi dirijorul Gherase Dendrino, născut în 1901, care a conceput superba operetă în două acte, „Lăsaţi-mă să cânt”...
...şi „Lysistrata”, muzică uşoară, muzică de film. Era o onoare chiar şi pentru Mia Braia sau Constantin Drăghici să cânte clasica romanţă „Să nu ne despărţim”...
...sau Cânta o mandolină...
Şi mai sunt mulţi fii şi fiice care cred că ar ridica sprânceana când ar citi că „lumea din oraşul ăsta [e] ... rea.” E drept că cel care scrie că e lume rea ÎN, subliniez ÎN oraşul ăsta, stă într-unul din oraşele mari ale României, şi, normal că dacă nu mai este el ÎN oraşul ăsta, oraşul nu mai are nimic valoros uman. Odată cu plecarea sa, s-a dus toată omenia pe apa Islazului! Sau a Sâiului. Sau pe Dunăre. „Ehe”, ar zice 'mnealui, „cât am mai fost eu pe-acolo-şa, a mai avut şanse oraşul, dar când am plecat io, s-a lăsat aşa, un întuneric adânc – şi s-a făcut lumea rea!” (pauză) Dumnealui să nu se supere pe noi că "we don't take it kindly", nu îl îmbrăţişăm tocmai cu drag pe cel care vrea să ne stingă focul – nu spun cum, că nu e frumos şi o să zică apoi că suntem oameni needucaţi. Când scrii cu patimă, te face de râs lipsa de bun simţ. O fi „uitat să scrie un cuvânt” şi să pună o virgulă, nu zic nu, dar spiritul în care a scris e jignitor pentru toţi cei care au intrat pe pagina „Turnu Măgurele” ca să îşi amintească în mod plăcut de oraşul lor natal. E ca şi cum vii la ziua de naştere a părintelui tău şi îi aminteşti enervat cum te-a bătut într-a patra că te-a prins fumând. De aceea oamenii au luat doar ceea ce au văzut negru pe alb: „Cel mai [biip] oraş din Turnu Măgurele şi o gardă de nimik.” Mă rog, după cum ştiţi, scris cu „K” de la kilogram. Acuma, eu înţeleg de ce îţi place dumitale să vezi că a omis să scrie din lume! Pentru că şi dumneata ai boala generalizării şi îi simţi pe cei care, la rândul lor, au obiceiul să-i bage pe toţi în aceeaşi oală. L-a supărat careva fabricat în Turnu Măgurele? Turnu Măgurele e jegos; omu' nostru? A citit câteva comentarii ale unor turneni, pe care nu le-a tolerat bine la stomah? Lumea din Turnu e rea, dom'e! Ce-i face pe unii să-i apere pe cei lipsiţi de politeţe şi bun simţ, pe cei care-ţi scuipă pe tort de ziua ta, va fi mereu de neînţeles pentru mine. Hai să mă adresez iar direct omului nost'. Uite, mai e un unghi neexplorat totuşi. Noi nu ştim – chiar nu putem şti – dacă persoana cunoaşte sau nu faptul că Turnu Măgurele nu e judeţ. Dumneata n-ai auzit de americani care credeau că Bucureştiul e în Ungaria? Şi atunci de ce dai cec în alb unui necunoscut? Îl cunoşti personal? I-ai fost dascăl? Ţi-a fost dascăl? Vezi? Am vorbit frumos şi fără critici răutăcioase. Şi am fost educat, chiar dacă am folosit „eşti”, „dai” şi „n-ai auzit”; căci am folosit pronumele de politeţe „dumneata”. Nu te-am luat la „per tu”... pe dumneata. Dacă aveai însă un comentariu... altfel decât acid, certat cu logica primară şi jignitor (căci ne-ai întrebat dacă nu cumva „nu ne duce capul”), îţi vorbeam (dumitale) cu dumneavoastră. Dar aşa... te-ai ales cu un comentariu dezlânat pe care l-ai publicat la mânie (care ştiu că vine dintr-o frustrare care n-are legătură cu persoana pe care ai apărat-o fără sens şi fără argumente). Şi te-ai mai ales cu dezaprobarea câtorva turneni sau foşti turneni sau pro-turneni care nu înţeleg de ce, dacă unii sunt aşa de acri, de ce nu-şi pun acreala la o salată, ci o deversează pe pagini unde oamenii aşteaptă ceva... dulce. Ei bine... de-aia ţi-am scris şi noi aici, ceva... de dulce. Şi am prefera să te abţii de la atacuri sau reproşuri viitoare pe pagina oraşului în care suntem recunoscători că am văzut pentru prima dată lumina zilei. Căci lucrul cel mai grav pe care l-ai făcut şi motivul principal pentru care am scris toate acestea, este că, vrând să ne arăţi moderaţia în acuzaţii, ai dat cu noroi în toţi turnenii, te citez din nou, cu deosebită neplăcere: „Asta e lumea din oraşul ăsta. O lume atât de rea.” Este clar că nu mai locuieşti în Turnu Măgurele. Te-ai ajuns. Eşti mare de-acum. Ai şi cont pe Facebook. Poate crezi că turnenii nici nu ştiu ce e aia reţea de socializare. Nu ştiu, e posibil să nici nu te fi născut în Turnu, ceea ce face ca lucrurile scrise de tine să fie cel puţin dizgraţioase. Dar dacă te-ai născut în Turnu, vreau să-ţi spun că dacă te crezi mai bun pentru că nu mai locuieşti acolo, nu tu renegi oraşul, ci oraşul îţi întoarce spatele. Aşa cum ar trebui să le întoarcă ţara spatele unor români. Vorbeau odată doi prieteni şi unul, întristat, zicea: - Când văd cum se poartă unii români peste hotare, uneori îmi este ruşine că sunt român. Iar celălalt i-a răspuns, zâmbind, după ce s-a gândit un pic: - De ce ţie? Lor ar trebui să le fie ruşine că-s români!
Tu, care citeşti sau asculţi acum cuvintele astea, adu-ţi aminte că Isus S-a născut într-un sat care este acum cunoscut şi respectat de miliarde de oameni. Betleemul are acum acelaşi număr de locuitori ca Turnu Măgurele, circa 25.000 de suflete. Nu uita marele adevăr că „omul sfinţeşte locul”, nu locul sfinţeşte omul. Dacă eşti rău, vei aduce deserviciu locului în care trăieşti sau din care provii. Isus a trăit în Nazaret, un loc în care prea mulţi „lucraseră” cu sârg la faima lui negativă; astfel încât Natanael, un contemporan de-al lui Isus, a exclamat: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Tot aşa, întreabă-te şi tu: „Dacă viaţa mea se va încheia altundeva decât în Turnu Măgurele şi cineva va afla unde m-am născut, oare raportul vieţii mele va onora locul în care au avut casa părinţii sau îi va scârbi pe semenii mei?” Mulţi fug de orăşelele natale în oraşele mari ale lumii şi se feresc să spună de unde sunt. „Sunt din Londra”, scriu ei în mailuri, „din New York” sau „din Paris” şi nu vor să vadă că în Londra, New York şi Paris sunt destui Ion, Amăriuţei şi Văsălie, fie de prin Ghizdăveşti, din Cireşeni sau din Şurdeşti. Dar ţine minte: Numai dacă eşti sănătos sufleteşte eşti împăcat cu rădăcinile tale. Poate solul din care vii a fost sărac, şi e normal să onorezi pământul în care te-ai răsădit şi să-i faci pe cei de acolo mândri de tine. Dar vindecă-te de dorinţa stupidă de a-ţi şterge urmele naşterii şi de a „proveni dintr-un oraş mare”. Căci foarte mulţi oameni mari ai României s-au născut în sate neştiute. Căci „veşnicia s-a născut la sat”, şi asta n-o ştia doar Lucian Blaga al nostru. A spus-o Socrate, cu aproape două milenii şi jumătate înaintea lui: „Un cătun”, spunea el, „dă naştere la eroi, un oraş dă naştere la eunuci”. Şi Socrate ştia ce vorbeşte, măcar că se născuse la Atena! Sau poate tocmai de-aia ştia asta aşa de bine.
Ca să ajungi mare, trebuie să fii dispus să fii mic. Dacă vrei să sari peste etape, nu reuşeşti decât să te faci de râs. Căci numai un caracter corect e plusul tău. Dacă te-ai născut într-un sat sau orăşel neînsemnat, fă-l tu să însemne ceva bun. Nu bogăţia, frumuseţea, faima, puterea sau funcţia pe care o ai vor face asta, ci caracterul pe care-l percep la tine cei cu care vii în contact. Căci orice lucru mare cu semnul minus în faţă e cu atât mai neînsemnat, cu cât crezi tu că e mai mare.
În acest articol au fost folosite fonduri muzicale de pe: http://www.bensound.com/royalty-free-music