CAUZĂ ŞI EFECT – curs de istorie practică

Ceva timp în urmă am terminat de văzut serialul BBC despre cel de-al doilea război mondial. Ultimele episoade erau despre evrei şi lagăre de concentrare. Danemarca, în momentul în care i s-a cerut să-şi predea evreii, i-a anunţat pe aceştia din timp şi i-a ajutat să se suie în bărci şi să fugă în Suedia, ţară neutră. Poliţişti, politicieni, cetăţeni de rând, TOŢI i-au ajutat pe concetăţenii lor evrei să fugă. Vă îndemn să vă îndreptaţi atenţia asupra unui clasament pe care l-am găsit într-un articol de pe ECONTEXT, semnat de Sorin Barbu. Tabelul respectiv îl reproduc aici. Vă rog să observaţi locul pe care-l ocupă Danemarca în clasamentul relaţiei dintre salariu şi preţul alimentelor. Logica acestei situaţii este una singură. Când alegi binele PENTRU CĂ NU POŢI FACE RĂUL, fără să te gândeşti la consecinţe şi fără să cauţi „compromisuri acceptabile”, fără să spui „eh, ce puteam face altceva?”, întotdeauna există un efect

al binelui care se întoarce – mai devreme sau mai târziu. Învaţă-ţi copiii să facă binele, şi binele îi va însoţi toată viaţa, chiar dacă e posibil să se abată de la drum. În viaţa asta amărâtă singurul lucru care contează cu adevărat este să-ţi defineşti foarte clar ce este bine şi ce este rău. Fă tu însuţi ceea ce este bine, şi vei culege roadele. Sau nu. Nu trebuie să faci binele pentru că vei primi bombonelele preferate. Nu suntem animale care să fie dresate la circ. Priviţi ţările din blocul de est, comunist. Conducători fricoşi, laşi, care au făcut – la data aceea – ce era „bine” pentru naţiune. „Mai bine să

piară câţiva evrei,” au zis ei, „decât să ne piară tot neamul.” Aşa a vorbit şi România, şi Ungaria, şi Polonia... ţineţi minte ce a spus Caiafa când au fost confruntaţi cu decizia de a răstigni un Om care avea prea multe like-uri pe Facebook? „Oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” Ioan 11:50. Da, aşa pare că e decizia corectă în situaţii de criză. „N-ai ce face! Faci ce e bine pentru cei mulţi!” Vă rog să fiţi atenţi: O masă de oameni care predă un nevinovat ca să trăiască ei, NU MERITĂ VIAŢA. Viaţa are valoare numai în măsura în care respectă viaţa. O viaţă de calitate este aceea care propagă principiile care aduc fericirea sănătoasă şi licită.

Nu vorbesc ca unul care n-a greşit niciodată. Am greşit în viaţa mea. Şi încă mult. Şi încă grav. Dar nu iubesc greşelile pe care le-am făcut. Nu le strâng la piept, nu le propag. Nu-i învăţ pe alţii să le facă şi ei. Mă distanţez de ele şi revin la drumul corect. Ne trebuie principii ferme, după care să trăim. Viaţa ne va duce în locuri în care ni se vor testa aceste principii. În clipe ca acelea, nu contează deloc cât de popular te-a făcut blogul tău, câtă admiraţie a stârnit abilitatea ta de a face bani sau cât de mult te-ai antrenat ca să ajungi „sportivul anului” sau cât de unită pare să fie echipa cu care îţi zdrobeşti adversarii. La sfârşitul zilei, tot gol înăuntru vei fi. Nu va conta câţi prieteni ai pe Facebook sau câte pagini ai şeruit, câte volume de poezie sau romane ai scris, câte generaţii ţi-au trecut prin mână ca educator – ci dacă ai clădit sau nu pentru momentul ăla în care să poţi spune „aici stau, pentru că altfel nu pot”. În momentul ăla, tot ce crezi că ai e pus în balanţă cu binele pe care eşti testat să-l susţii prin viaţa sau moartea ta. Da, moartea ta. Pentru că un om care nu are un lucru înălţător pentru care e gata să moară, nu are NIMIC pentru care merită să trăiască.

Voce: Sandu BARBU

Tweet