ÎNTREBĂRI – de Monica Nistorescu
- Scris de Sandu Barbu
Ok. Monica Nistorescu a scris poezia, spune ea, cam acum două săptămâni. Deci cam atunci când a început calvarul meu – dar asta e altă „poezie”, mai cu cântec. Deci cam pe 14-15 martie. Şi tot Monica a scris pe grupul „Cartea mea”: „Vă voi face o mărturisire care poate friza pateticul şi efleura uşor (iertaţi barbarismul) alte categorii amendate de pavezele cotidiene... de când există Cartea Mea... de când vă am, am impresia că locuiesc cu 120 de fiinţe minunate în casă...” ca să facem şi mai plăcută con-vieţuirea în casa Monicăi, m-am gândit să vă recit poezia sa. Aşezaţi-vă comod, că nu vă ţin mult!
ÎNTREBĂRI
Ascultă-mă cu atenţie
N-o să spun de două ori
Că mâine o să mori
Şi nu vei mai putea mânca niciodată
Ciocolată...
Oare te-ai gândit vreodată
S-o faci cu adevărat lată
Pentru că poate va veni niciodată?
Întrebare ciudată....
Mă întreb de-ai găsit uneori
Forme de vis printre nori
Te-ai jucat câteodată
Cu mutantele smocuri de vată
Aerată?
Cât de des dimineaţa,
Cerul albastru ti-a înghiţit faţa
Şi te-ai aruncat în el cu nesaţ?
Sau ţi-e viaţa ersatz
Al cafelei de dimineaţă?
Te răsfaţă!
Când ai topit un bob de strugure în dinţi,
Te-ai gândit la părinţi,
La daruri, la haruri, la minuni şi calvaruri?
Sau doar ai gândit că are gust bun
Şi ai trecut la prun...
Dacă din toate astea
Îmi răspunzi doar la una,
Primeşti cununa
De cuminţi...
Sandu BARBU - INTREBARI - de Monica Nistorescu
