DECALOG
- Scris de Sandu Barbu
Am descoperit într-un grup o postare a imaginii unui decalog care se presupune că ar fi fost semnat de Octavian Paler. M-a inspirat să scriu ceea ce cred că mă reprezintă ca aspiraţie – decalogul meu. Repet, ca aspiraţie. Nu m-am ridicat uneori la nivelul aspiraţiilor mele, dar m-am analizat şi ştiu că asta îmi doresc. Nu mă judecaţi prea aspru citind aceste lucruri.
Nu le scriu ca un mic dumnezeu, sau sfătos, ca unul care le ştie pe toate, ci cu umilinţa unuia care ştie că e supus greşelii; dacă însă vom rămâne la nivelul „mai bine nu vorbim despre asta,” nu vom avea un far călăuzitor. Aş fi întristat dacă vreunul din cititorii care mă cunosc personal – sau ascultători, fiind vorba de un voiceblog – va spune: „tocmai el vorbeşte!” Sunt un om perfectibil, dar mereu imperfect; un om care greşeşte, dar nu greşeala însăşi; un om pasional şi vulcanic, dar sincer. În fine, sunt un om. Alegerea mea este să cresc pentru binele meu şi al celor care nu nutresc ura, răzbunarea şi răul de orice formă – pentru aceştia nici un decalog din lume nu poate face nimic.
