Voiceblog - textul făcut sunet - cu Sandu Barbu.

CIERGE TREMBLANT

  • Scris de Sandu Barbu

Voiceblog image interlacedCierge tremblant e singura poezie pe care am scris-o în limba franceză. Această postare e prima din anul acesta. Simt că va fi un an special. Dacă mă voi înşela, my bad, dacă nu mă voi înşela, sper să fie pe partea care să ne fie favorabilă. Să îţi fie poezeaua de-nceput de an ca o băutură nealcoolică ruptă din rai, în prag de seară de vară, împreună cu cine visezi tu. Da, e o poezie numai pentru cei ce ştiu să viseze. Şi iarăşi, da, visele sunt o ştiinţă, nu o întâmplare.

 

Cierge tremblant

Sandu Barbu

La douce, la riche couleur de l’ambre,

Les rêves des jeunes effleurements,

Je les voix sourire, je le sens descendre

D’un nullepart, loin, comme en avant.

Voix-bas, prière d’n cœur cabrant,

Dans jaunes secondes fanées de vide,

Le souffle alourdit d’attente,

C’est tout qui m’a resté. Perfide,

 

Le présent s’obstine coulant espoir,

Et chaque instante hurlant silence.

Les traces de joie au fond du soir

Sont gouttes tombée d’ancienne enfance.

 

Parfois les mains se touchent, ferventes,

Et quitent, mourant, leur court répit.

Une blague de l’existence courante,

La transparente douleur d’un cri,

 

C’est tout qui m’a resté. Un songe,

Murmure de l’eloignement, si lourd,

Et me nourrir de cet enfer

Quit nait l’image de chaque amour.

 

 

Şi traducerea – deşi, vă avertizez că nu este versificată pentru a respecta prozodia de la Cierge tremblant, cid oar pentru a reda sensul clar al versurilor. Dacă cineva are poftă să lucreze pe structura de mai jos, sunt onorat. Dacă nu, enjoy anyway:

 

Lumânare tremurând

 

Culoarea dulce, plină-a ambrei,

Visări de tinere atingeri

Le văd zâmbind şi-a lor descinderi

Ca ieri le simt, din nicăieri.

 

O voce slabă, rugăciune

Din inima cea răzvrătită

În clipe galbene-ofilite

De gol, cu suflu-ngreunat

 

– greu, se-nţelege, de-aşteptat –

Atât mi-a mai rămas! Perfidul

Prezent se încăpăţânează

Să-mi curgă-n valuri de speranţă

 

Fiece clipă-urlând tăcere,

Iar urmele de bucurie

Sunt picături n-adâncul serii

Dintr-o demult copilărie.

 

Se-ating fierbinţi din când în când

Şi mâinile; şi mor rupând

Prea scurtul lor răgaz; o glumă

A existenţei alergând, un ţipăt de durere-adânc

 

E tot ce mi-a rămas. Un vis,

Greu murmur de îndepărtări

Şi hrana din acel infern

Ce chip dă oricărui amor.

 

 

Sandu BARBU - Cierge tremblant

 

Voce: Sandu BARBU

 

Add comment


Security code
Refresh

Bloguri, Bloggeri si Cititori