ILUZIONISTUL ALIN BLAINE S-A POCĂIT
- Scris de Sandu Barbu
Religia – nu spiritualitatea – este cel mai mare rău al omenirii. Alin va descoperi asta, sper, peste ceva timp. Sau va alege să fie spălat la creier. Iată o primă declaraţie ca rod al „pocăirii” lui. „Nimic bun nu vine de la televiziuni”. L-am auzit şi la Capatos spunând că a renunţat „la tot.” Uou, uou, uou, stai aşe, stai şi nu mişca un mniez... ASTA înseamnă spălare la creier. Radicalismul „protestatar” care aruncă şi copilul din albie cu tot cu apa în care l-a spălat. Există la „televiziunile de la care nu vine nimic bun” şi emisiuni ale lui Pleşu şi alţi oameni de cultură. Există emisiuni de informare, care sunt la fel de bune ca publicaţiile în care ţi se explică despre referendum sau drepturile tale ca cetăţean. Există ştiri importante – în noianul de ştiri de umplutură – în care suntem la curent cu evenimente importante. Sunt şi oameni care se trudesc să ne dea ce e mai bun. Eu însumi am făcut emisiuni TV semnificative, cu oameni care au ce spune şi de la care ai ce învăţa. Să spui că „nimic nu e bun la televiziuni” este o exagerare şi un mare neadevăr. Dacă e s-o dăm pe Biblie, cum rămâne cu îndemnul lui Pavel către creştinii din Tesalonic: „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun.” 1 Tesaloniceni 5:21. Frate, citatul ăsta spune că în tot răul iezicstă şi ceva bun. Că tot Pavel scria aşa, citez, ca să nu zici că bag de la mine: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” 1 Corinteni 6:12. E rău să fii argintar? Da, dacă faci idoli spre închinare religioasă. Nu, dacă faci ornamente care nu sunt rele în sine. E rău să fii gropar? E rău să fii poliţist? E rău să fii militar şi să-ţi aperi ţara? Celor care spun că serviciul militar „nu e de la Domnul”, le reamintesc că există o poruncă biblică pe care o găsesc corectă, ca, iarăşi citez, „oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.” Romani 13:1. În lumea în care trăim – şi în orice lume, for that matter – e nevoie de instituţii care să facă faţă agresiunii celor răi. De-asta există armată, poliţie, justiţie, PRESĂ etc. Libertatea presei este esenţială. Că unii se prevalează de asta ca să deverseze lucruri de nimic în ochii şi urechile cititorilor, ascultătorilor sau privitorilor – ăsta e preţul plătit pentru libertate. Eu zic: fă iluzionism, şi fii om integru; întreţine-te din banii artei tale şi fă cu restul lucrări în favoarea celor lipsiţi. Oamenii au nevoie de relaxare estetică, de asta există atâtea arte. Arta poate fi pervertită, de acord, dar într-un spectacol de iluzionism nu văd, personal, nimic rău. Dacă însă nu te lasă conştiinţa să mai faci iluzionism – pentru un motiv pe care nu-l pot discuta, că e personal –, sunt ok cu asta. Dar nu înţeleg de ce e totuşi necesar „sacrificiul” tău. E ca şi cum ai spune: „De acum nu mai fac prăjituri, renunţ la slujba mea de cofetar pentru că nu pot pune înaintea oamenilor ceea ce-i va face obezi.” [interjecţie americană:] Duh! Aşa, totul e nociv în lumea asta! Dar nu pentru că face cineva lucruri nocive, ci pentru că folosim greşit sau abuziv chiar şi ceea ce este bun! Prietenul meu Bogdan cita adesea „abusus non tollit usum”, abuzarea de ceva, nu înseamnă că lucrul [acela] nu trebuie folosit [deloc]. Îngăduiţi-mi să mai spun despre maxima asta că vine din vechiul drept francez. Frica de a abuza de un drept pe care-l am nu trebuie să ducă la neexercitarea dreptului respectiv. În engleză există un cuvânt pe care vreau să-l iau ca reper acum, „misconception”, concepţie greşită. Vă dau un exemplu: În State în anii ’50 exista ideea că aceia care purtau jachete negre de piele sunt bătăuşi de mahala, pentru că foarte multe persoane categorisite pe bună dreptate astfel purtau jachetă neagră atunci şi făceau parte din găşti în mâna cărora nu voiai să încapi. Şi dacă-mi cumpăram o jachetă neagră de piele care chiar îmi plăcea şi-mi stătea bine? Deveneam bătăuş? Nu. Dar în ochii celor mânioşi, „și degrabă a vărsa sânge nevinovat” eram asociat cu ei. Ei, şi ca să nu-l condamn pe Alin Blaine „fără giudeţ”, las asta pe mâini mai pricepute ca ale mele. M-am legat numai de ce a spus până acum. Altfel îl cred sincer şi bine intenţionat. Deocamdată însă, nu ştiu ce are el cu televiziunile. Alin Blaine, dacă dai tu un pic pe Discovery sau chiar pe Paprika, o fi focul gheenei? Ptiu, drace...
Voce: Sandu BARBU
