AND WHAT IF?

Îţi spui vreodată „and what if”, şi ce-ar fi dacă? Dacă nu te-ntrebi, înseamnă că locuieşti pe strada „Încremenirii” nr. 1. Mi-e milă de oamenii care nu au dileme şi mi-e şi frică de ei în acelaşi timp. Ei le ştiu pe toate, viaţa e în alb şi negru, bună sau rea, morală sau imorală. Pentru asemenea oameni nu există circumstanţe, există doar faptele nude. Nu există posibilitatea de a sta pe gânduri. De ce mi-e frică de ei? Pentru că asemenea oameni au înălţat ruguri în Evul Mediu întunecat ca să-i (ex)termine pe „eretici” (adică cei care se întrebau „and what if?”), au tăiat capete după Revoluţia Franceză şi au făcut lagăre de concentrare în al Doilea Război Mondial. Pentru ei nu exista decât povestea papei, povestea conducătorilor revoluţiei sau povestea führerului. Nu ascultau alte poveşti. Pentru astfel de oameni, agora era o oroare şi o eroare.

Oamenii fără dileme sunt mecanici, stricţi şi, ca orice mecanism, pot fi programaţi să nu aibă vicii, să ducă o corectă viaţă exterioară, să aibă un cămin, o familie şi o vieţuire fără excese, pentru a trăi cât mai mult şi mai vrednic de a fi daţi ca exemplu în grupul în care sunt lideri şi unde a fi lider este un scop în sine. Sunt loiali până la delaţiune, nemiloşi cu cei care au dileme şi milostivi cu cei care nu ajung la standardul lor şi pe care îi împuşcă pentru a le curma suferinţele.

Oamenii care ştiu tot ce trebuie ştiut şi nu mai au nevoie de învăţătură nu discută niciodată pentru a te înţelege, ci pentru a-ţi desfiinţa punctul de vedere, a-ţi demonta ideile sau a-ţi dovedi cât de greşit eşti. Când planul confruntării verbale nu dă rezultatele pe care le aşteaptă ei, iau măsuri ca să se ştie că eşti un pericol şi să fii înlăturat – social sau fizic.

În ochii mei „and what if” este o virtute. Societatea te învaţă de mic despre certitudini. Mama şi tata te iubesc; asta-i clar. Până când tata dispare de-acasă fără să sufle un cuvânt şi mama pleacă în Italia la muncă, lăsându-te cu bunica. Şi te întrebi ce fel de dragoste e aia. Şi dacă ei te iubesc, de ce îţi aduce iubirea asta atâtea lacrimi noaptea şi în weekend?

Biserica te învaţă că „poţi totul în Hristos care te întăreşte”, dar cam tot ce ai reuşit până acum ca domnişoară credincioasă a fost să-ţi înghiţi cuvintele şi frustrările într-o societate dominată de masculi hormonali – şi în biserică, şi în afara ei. Ţi se explică apoi că n-ai înţeles tu bine, că Hristos te ajută numai pe tărâm spiritual: adică te ajută să întorci obrazul celălalt dacă eşti bătută, să-i iubeşti pe colegii de serviciu care te sapă pentru că eşti mai deşteaptă, mai blândă sau mai înţelegătoare ca ei, să accepţi eşecul în ciuda efortului depus o viaţă întreagă şi nedreptatea şi ura revărsate asupra ta în ciuda corectitudinii şi iubirii pe care le dai pe faţă.

„And what if”, se naşte atunci în mintea ta. Ce-ar fi dacă Universul este totuşi doar un loc rece în care viaţa se naşte şi moare fără a fi remarcată de vreo Fiinţă Supremă. Nu că ai face tu binele pentru a primi vreo răsplată, dar nu-i aşa că e o risipă cumplită de material şi energie? And what if copiii din Africa vor muri în continuare de foame fără ca vreo mână divină să-i noteze în vreun catastif pentru o înviere la o viaţă mai bună? And what if nu te reîncarnezi în nimic după o viaţă neîmplinită – măcar că, poate, cel mai crunt pleonasm din existenţa conştientă este sintagma „viaţă neîmplinită”. And what if este mai bine să fii om fără dileme, să lupţi ca o vită în jug pentru ideologiile de manevrare a maselor fără să te-ntrebi vreodată dacă ai un suflet sau dacă există viaţă veşnică într-un alt plan al existenţei. And what if eşti câştigat să îţi ocupi mintea doar cu planurile serviciu-taxe-cumpărături-casă-masă-somn şi să fugi de planul ideatic în care poţi zâmbi la ideea unor lumi paralele sau a unui pământ nou unde leul mănâncă paie ca boul şi tu trăieşti o tinereţe perpetuă, împlinită şi lipsită de durere?

Şi ce-ar fi dacă m-ai scuti, măcar o clipă, de o clănţăneală inutilă şi m-ai lăsa să-mi revin sub crucea unui „and what if?”

Sandu BARBU - And what if

Tweet