GLOATELE

„Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.” Marcu 6:34.

Ieşirile la scenă şi demisiile de cal troian ale păstorilor României, acum că e frig şi „gloatele” nu mai pot ieşi în gerul şi viscolul insuportabil, demonstrează că aceşti lupi în haine de oi nu au nici urmă de conştiinţă sau dorinţă de a îndrepta lucrurile. Acel „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu” este un blestem naţional, o umilinţă neîncetată, o povară pe care o ducem din generaţie în generaţie. Românul nu ştie să conducă. Apoi nu ştie să recunoască eşecul. Mereu altcineva e vinovat, niciodată el. Suntem infantili la capitolul „conducerea unei ţări”.

Nemulţumiri vor fi mereu, în România şi aiurea. Voturi pozitive şi negative vor fi mereu. Dar o ridicare a vocii poporului peste 80% din populaţie ar trebui să conteze înaintea cârmuitorilor de acum. Nu poţi să ignori nemulţumirea generală şi să aştepţi „să le treacă”! Domnule Băsescu, gerul nu va stopa protestele. Nu răsufla uşurat. Oamenii vor reveni. Greva care se va vedea în România în primăvara asta – că e clar că tragi de timp cu neruşinarea ordinară a unui mercenar apatrid – îţi va dovedi că nu mai eşti preşedintele nimănui. Nu aici. Nu în România. Ştii de ce? Pentru că lumea vede că nu eşti păstorul care ai jurat că eşti, iar partidul tău nu sunt ucenicii care am sperat că ne vor hrăni. Hai să-ţi explic, ca să pricepi clar, şi tu, şi ai tăi.

Într-o împrejurare, Isus, ca unul despre care putem spune că a fost şi este cel mai mare lider al lumii, a fost urmat de o mare mulţime. Toţi îi sorbeau cuvintele. Toţi se neglijau pe ei înşişi şi Îl urmau fără şovăială, fără a se gândi unde vor ajunge, unde se vor odihni, ce vor mânca şi ce vor bea. Când poporul găseşte un astfel de conducător, acel conducător trebuie să înţeleagă gravitatea situaţiei. Ori le spune oamenilor care-i sunt limitele, ori îi conduce astfel încât nimeni să nu aibă de suferit. Iată ce s-a întâmplat atunci, aproape 2000 de ani în urmă. „Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: «Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.»” Marcu 6:35, 36. „Partidul” lui Isus a evaluat situaţia şi a recunoscut că oamenii trebuie să se hrănească. Să-şi cumpere hrană. Lecţia venită de la Liderul absolut al Universului nu a întârziat: „Daţi-le voi să mănânce.” Ucenicii au privit la resursele infime pe care le aveau şi şi-au recunoscut neputinţa: cinci pâini şi doi peşti. „Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.” Liderul conduce. Liderul delegă sarcinile. Ucenicii au ascultat şi au organizat mulţimea. „El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. Au mâncat toţi şi s-au săturat.” Lecţia cea mai importantă de aici este că un lider eficient este unul care Îl pune pe Dumnezeu mai presus de gloată şi gloata mai presus de interesele partizane.

Faţă de un asemenea tablou, în ce lumină ciudată apar liderii de azi ai României! Elena Udrea, spre exemplu, s-a trezit spunând că „preocupaţi să salvăm ţara, am lăsat în urmă oamenii.” Ţara arde, şi Elena Udrea este „fetiţa cu chibriturile,” ca în basmul lui Andersen – păstrând proporţiile, că Elena Udrea nu dă deloc semne că ar face foamea. O Elena Udrea care-şi etalează bogăţia într-o Românie sărăcită demonstrează că nu-i pasă decât de propria-i imagine. Foloseşte creme cu extract de caviar sau de aur de 24 de carate şi se deplasează cu elicopterul (plătit din buzunarul propriu, a declarat ea – 1400 de Euro ora de zbor, apropo – că ar tuşi să spună „Hai, mă, că merg cu maşina de două ori, iar banii pe 3-4 ore de deplasare, îi donez ca avans pentru o grasonieră unei familii sărace. Grasonieră am spus? Scuze, nu eram atentă – mă uitam în oglindă.”) Rochia Dolce&Gabbana purtată în 2011, de vreo 700 de euro e un mizilic faţă de genţile de lux ale ministrului turismului, genţi Hermes Birkin, de peste 10.000 de euro bucata. Ministrul nostru drag deţine genţi de la Lady Dior, cea mai ieftioară, ca să zicem aşa, fiind pe la 1.200 de euro. Şi nu mai continuu, că îmi face rău.

Trebuie să fim clari: unele lucruri sunt mai scumpe ca altele, e un truism pe care trebuie să-l spun. Dar scumpul inutil spune ceva despre cel ce-l foloseşte sau colecţionează. O geantă care costă cât 20 genţi bune, frumoase, elegante şi durabile este un lux pe care un lider nu şi-l poate permite – nu fără a arunca o umbră asupra caracterului său. Etalarea ostentativă este orgoliu prostesc. Or, un (om cu orgoliu de) prost nu trebuie ales niciodată să conducă o ţară, un minister, nimic! Vorba ceea: Spune-mi cum cheltui bani personali ca să-ţi spun cum cheltui banii publici! Udrea a venit cu tupeu din prima: „Eu am venit cu mercedes în politică, nu ca alţii, săraci, care s-au îmbogăţit după aia.” Nu cu ce vii în politică e definitoriu pentru profilul politicianului eficient, doamna Udrea, ci CE FACI pentru poporul ăsta amărât în timpul mandatului!

În încheiere, domnule preşedinte al României, dumitale nu ţi-a fost niciodată milă de gloată. Ai fost un administrator violent şi total ineficient. Când Isus a coborât de pe corabie, a hrănit gloata şi a mai şi rămas! Dumneata când ai coborât de pe vas, nu numai că ai vândut toată flota, dar ai şi luat gloatei de la gură puţinul pe care-l aveau! Ai minţit cu neruşinare că vei creşte salariile, şi le-ai scăzut cu jumătate din cât ai promis că le creşti!

Apoi Isus i-a învăţat pe ucenici să hrănească gloata. Dumneata ţi-ai învăţat ucenicii să dispreţuiască gloata şi să le facă viaţa un calvar. Calvar... aşa se numeşte locul în care a fost răstignit Isus. Mă tem că Isus Se identifică acum cu poporul ăsta care va ieşi iar în stradă. Eşti un păstor nepriceput, arogant, viclean şi orgolios. Ai demonstrat în 7 ani că nu eşti în stare de nimic pentru poporul ăsta care s-a săturat de tine. Bomba de luni – cea cu demisia lui Boc pentru a trage de timp încă 5 luni – n-o să fie decât un mare fâs. Te vei zbate ca peştele pe gheaţă, scos la copcă. Căci gerul ăsta de acum nu este ajutor divin pentru tine. Dumnezeu nu îţi spune că e de partea ta. Este un timp de gândire. Dacă nu vei demisiona până trece frigul, poporul pe care nu l-ai hrănit la vreme te va mătura cu tot cu ucenicii tăi ca pe un gunoi ce nu e bun nici să îngraşe pământul. Nu este instigare la revoltă, este o profeţie. Tu nu vei termina mandatul ca un preşedinte normal. Pentru că tu eşti orice, dar nu normal.

Sandu BARBU - Gloata

Tweet