DOUĂ POVESTIRI

M-am săturat deocamdată să vorbesc despre Băsescu şi ai lui. Azi le citesc copiilor – sau celor care n-au încetat să fie copii – două poveşti scurte ca să spălăm puţin din zgura tristeţii din suflet. Prima povestire este legată de ceea ce crede scriitorul brazilian Paulo Coelho despre Adevărul Absolut! Este un subiect greu... dar uşor de pătruns de spiritele curate.

Pe un colţ îngălbenit de ziar, Paulo Coelho scrisese câteva rânduri. În ele povestea cum diavolul discuta într-o zi cu prietenii lui, când au văzut un om mergând pe drum. L-au urmărit cu privirea şi au văzut că s-a aplecat ca să ia ceva de jos. 

- Ce-a găsit? a întrebat unul dintre ei.

- O bucăţica de Adevăr, le-a răspuns diavolul.
Prietenii s-au privit foarte îngrijoraţi. În fond, o bucata de Adevăr îi putea salva sufletul acelui om şi prin urmare ar fi fost unul mai puţin în grupul celor pierduţi. Însă diavolul părea foarte liniştit, privea fără grijă peisajul.
- Nu eşti îngrijorat? a întrebat unul dintre prietenii lui. Doar a găsit o bucată de Adevăr!
- Nu contează, a răspuns diavolul. Ştii ce va face cu bucăţica aia de hârtie? Ca de obicei, va crea o nouă religie. Ca de obicei va crea noi dogme, încercând să bată aerul în cuie. Şi în acest fel va reuşi să-i mai îndepărteze şi pe alţii de Adevărul Absolut...

A doua şi ultima povestire de astăzi este despre doi fraţi şi ne vine de la Anthony De Mello

Doi fraţi, unul burlac şi celălalt căsătorit, aveau împreuna un lot de pământ, foarte fertil, care producea grâne din belşug. Fiecăruia dintre fraţi îi revenea jumătate din recoltă. La început totul a mers bine; pe urmă cel căsătorit începea să se trezească în timpul nopţii şi să se gândească: „Nu e drept! Fratele meu... nu e căsătorit şi primeşte jumătate din recoltă... eu am soţie şi 5 copii, prin urmare nu va trebui să-mi fac griji pentru bătrâneţe. Ne vom ajuta unii pe alţii. Dar cine va avea grijă de bietul meu frate când va îmbătrâni?... El trebuie să pună deoparte mai mult decât mine, prin urmare e logic că are nevoi mai mari decât mine. Şi cu acest gând în minte se scula din pat, intra pe furiş în casa fratelui său şi îi vărsa un sac de grâne în hambar. La fel şi fratele necăsătorit începu să aibă astfel de gânduri în toiul nopţii. Mereu se trezea şi-şi spunea: „nu e deloc cinstit, fratele meu are soţie şi copii şi primeşte jum’ate cât mine”. E cinstit atunci când fratele meu primeşte o parte mai generoasă decât mine. Astfel se ridica din pat şi se ducea să ducă un sac de grâne în hambarul fratelui său. Într-o zi se sculară amândoi la aceeaşi oră şi se întâlniră, fiecare având câte un sac de grâne în spate. Adevărata dragoste nu este cea trâmbiţată ziua-n amiaza mare, nici cea rostită cu foc în priviri şi chiar lacrimi în ochi. Iubirea este cea dovedită în ascuns, prin faptele lepădării de sine şi grijii pentru celălalt. Dar oricât se va ascunde aceasta, se va întâlni într-o zi, nas în nas, cu o iubire la fel de mare.

Voce:

Sandu BARBU

Tweet