2. ROBUL-ÎMPĂRAT

În cartea Proverbelor lui Solomon găsim că sunt trei lucruri care „fac să se răscoale o ţară, şi patru lucruri [pe care ţara] nu le poate suferi.” Sunteţi curioşi care sunt? Le găsiţi în Biblie, Proverbe 30:21-23. Eu mă opresc azi la unul dintre acele trei lucruri pe care, repet, O ŢARĂ nu le poate suferi, şi anume, un rob care a început să împărăţească. E de-a dreptul îngrozitor ca un rob să ajungă preşedintele unei ţări – că vrem să updatăm textul biblic la statul de drept contemporan, România bunăoară. Iată de ce este îngrozitor.

În primul rând pentru că un om cu mentalitate de rob are mintea blocată de mecanisme de supravieţuire care funcţionează la fel şi când nu mai este cazul de supravieţuire. Robul e un om defect. E stăpânit de ura faţă de cei ce l-au maltratat – sau crede el că l-au maltratat când l-au pedepsit pentru indolenţă, furt şi nedreptăţirea tovarăşilor lui – şi este gata să se folosească de puterea sa pentru a se răzbuna, pentru a le arăta el lor! Cui, lor? Tuturor! Familiei, prietenilor, duşmanilor, ţării, lumii întregi! Robul ajuns şef de stat e paranoic. Vede duşmani în toţi şi în toate. De aceea îşi întăreşte puterea făcând serviciile secrete să lucreze în primul rând pentru el. Robul e obsedat că va ajunge iar rob şi această psihoză se traduce în demersurile lui prin care sapă, discreditează, înfierează şi comandă de-a valma arestări. Robul e necruţător cu cei slabi; îi priveşte şi îşi vede fosta stare de neputinţă – şi pe aceştia îi dispreţuieşte şi îi tratează cu cruzime.

Robul e servil cu şefii de state care îi pot face rău, lui, personal – când e conştient de asta. Dar e batjocoritor şi trufaş cu cei care nu-şi pun mintea cu el. Zi şi noapte urăşte şi coace planuri de răzbunare. Nu-şi mai poate ascunde veninul faţă de nimeni. Oricât îşi jură că va fi calm, în faţa presei care îi pune întrebări corecte explodează răstălmăcind paranoic cuvintele adresate lui, uluindu-i pe toţi.

Robul ajuns şef de stat ştie din experienţă că nu are nevoie în jurul lui de oameni asemenea lui, ci de oameni servili, gata de orice compromis, gata să facă averi în schimbul loialităţii criminale faţă de el şi pe spinarea poporului. Se înconjoară de oameni mai puţin inteligenţi ca el, pentru a-i putea ţine în frâu. Seamănă teroare prin ameninţările rostite în stânga şi-n dreapta şi îşi foloseşte toată energia pentru a ţese intrigi, a demola, a calomnia şi a submina tot ce crede el că este periculos pentru el – ADICĂ TOT ŞI PE TOŢI!

Robul ajuns şef de stat iese în faţa poporului cu aerul că nu mai poate de grija mulţimii, dar că măsurile lui trebuie aplicate pentru că nu există altă cale. Desigur, numai cum gândeşte el se poate face ceva.

Robul ajuns şef de stat duce ţara de râpă, o sărăceşte şi-i strică prestigiul internaţional. Caracterul lui de rob devenit om liber este văzut de toată naţiunea – în afară de robii asemenea lui. Când un rob ajunge şeful unui stat civilizat, are zilele numărate când primele lui manifestări de intoleranţă şi ură sunt date pe faţă. Însă într-o ţară în care locuitorii sunt în marea lor majoritate cetăţeni liberi dezrobiţi, robul ajuns şef de stat îşi va bate joc de toţi fără ca cineva să poată face ceva. Acel rob-împărat va călca legea, va modifica legea şi va râde de cei care-l acuză. Nimeni nu-i poate face nimic. Răul va pârjoli ţara până la capăt, iar locuitorii ei vor primi pe drept ceea ce li se cuvine: lanţuri în loc de brăţări de aur şi jug în loc de medalii. Robul-împărat se va distra pe socoteala lor şi va avea tupeul să le şi spună de la tribuna cea mai înaltă: „Purtaţi-le cu cinste!”

Voce:

Sandu BARBU

Tweet