REACTIVI
- Scris de Sandu Barbu
O postare foarte... lichidă (din cele care-ţi dau apă la moară adică) a cerut de la subsemnatul să primească un răspuns care a ajuns la dospit pentru marţi, dar cum ziua de luni şi-a cerut tributul, iacă-l decalat, dar voios să vă dea o idee despre ce zace în scăfârlia mea.
Prietenul care-mi scria că e „reactiv, talmudic la capitolul agresivitate,” în ideea de ochi pentru ochi care va să zică, a ţinut să sublinieze că un om trebuie să aibă demnitatea lui şi să nu cedeze cu nici un preţ în faţa agresivităţii. Îi dau dreptate. Sunt convins că avem un drept divin de a ne apăra, propria persoană, familia, prietenii, ţara, bunurile, ideile. Legat de agresivitate, eu cred că Însuşi Dumnezeu a luat măsuri radicale: 1. la potop – vezi motivul potopului în Geneza, „pământul era plin de silnicie”, unde dicţionarul ne ajută cu sinonimul violenţă; şi 2. în Sodoma şi Gomora, unde motivul distrugerii nu a fost sodomia, orientarea sexuală anormală, ci violenţa tuturor locuitorilor din cetăţile cu pricina, care voiau să-i violeze pe oaspeţii lui Lot. Citiţi întâmplarea pe larg în Biblie.
Mulţi pricep creştinismul ca pe un sirop dulceag, dens, în care cuvântul dragoste apare greţos de mult şi aproape îşi pierde sensul. A fi reactiv, cum scria bunul meu prieten, presupune că nu tu începi agresiunea, ci îi răspunzi. Bineînţeles că nu toţi creştinii sunt la fel. Unii pot fi soldaţi, alţii nu. Nu este laşitate dacă nu poţi răspunde cu violenţă, violenţei. Dar nu este de condamnat cel ce se apără. Există un singur mod de a fi ca Isus: în morală. Însă întrebarea „ce-ar face Isus dacă ar fi în locul meu?” nu este una corectă, pentru că eu sunt o individualitate, sunt unic în univers. Dacă Isus ar fi în locul meu, ar fi... eu. Prin urmare ar face exact ceea ce aş face eu. Acesta este motivul pentru care comunităţi întregi religioase nu sunt reactive. Pentru că membrii lor cred că e bine să stai nemişcat ca să nu se supere nimeni. Eu cred că fiecare ar trebui să facă ceva după firea şi capacitatea proprie. Dar ăsta e subiectul de mâine.
Suntem departe de acea lume în care, citez din Apocalipsa 21:4, „nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Suntem încă în timpul lucrurilor dintâi, în care, chiar dacă nu trebuie să fim răzbunători, trebuie totuşi să fim înţelepţi şi... reactivi.
Voce:
Sandu BARBU
