AVARUL de Jean-Baptiste Poquelin (Molière)

http://www.sndup.net/w7cj

Cine-ar fi putut să-i fure? Unde eşti hoţule? Unde-i el? Unde nu este el? Unde se ascunde mitocanul şi criminalul? Cum aş putea să dau de el? Unde să-l dibuiesc? Încotro să fug? Cine-i acolo? Nu cumva-i aici?

Poate că-i dincolo. Stai! (se prinde singur de mână şi se trage de degete) Dă-mi banii înapoi, banditule! Ah, eu sunt. Mi se întunecă vederea. Simt că-nnebunesc. Nu ştiu cine sunt. Cine sunt eu şi cine eram? Ah, bănişori iubiţi... prieteni dragi, prieteni de-o viaţă, nepreţuiţi şi sinceri, concubini minunaţi... Nu mai ştiu ce fac. Ah, bănişori ai iubirii, tovarăşi de nădejde. De când mi-aţi fost furaţi nu mai pot să trăiesc, mă simt singur şi părăsit. Sunt pierdut. Ajutorul meu, speranţa mea, prieteni de-o viaţă! Sunt pierdut! S-a terminat cu mine. Nu mai am pe nimeni pe lumea asta. Nu mai pot trăi nici măcar un minuţel fără voi. Gata, mă duc, mă prăpădesc, nu mai sunt, mor, am murit, sunt deja mort, am murit şi m-au îngropat. N-ar vrea poate un om drăguţ să mă dezgroape, să mă învie şi să-mi dea banii înapoi, sau măcar să-mi spună cine-i hoţul? Ce? Ce spuneţi voi acolo? A, e cineva aici? Cum adică nu-i nimeni? Bandiţilor! Care-i banda care a comis furtişagul? Şi toate astea numai din cauza lepădăturii de fiu-meu. M-am certat cu el şi n-am stat suficient de veghe cu ochii spre grădină. Trebuie să fug, ca să anunţ toate tribunalele, să-mi pun sub tortură familia, servitorii, rudele, vecinii, orăşenii, la moarte cu toţii, infamilor! Cine sunt aceşti oameni care mă privesc zâmbind zeflemitor? Nu cumva mi-aţi furat tocmai voi bănişorii, bandiţilor? Ia uite la ei. La moarte cu voi. Sunteţi cu toţii vinovaţi – de la cel mai mic până la cel mai mare trebuie să-mi daţi socoteală. Hei! Ce vorbiţi voi acolo pe şoptite? Ştiţi cumva ceva despre cel care m-a jefuit? Ce este atâta zgomot acolo? Te pomeneşti că mi-au prins hoţul. Hei, vreau să ştiu dacă aţi pus mâna pe tâlhar! Trebuie să daţi sfoară în ţară, să mi-l aduceţi legat şi cu o piatră de gât. Te pomeneşti că toţi sunt complicii hoţului. Vă uitaţi la mine şi zâmbiţi? Cred că şi-au împărţit banii mei între ei. Repede comisari, repede judecători, veniţi la mine cu toţii, oameni de ordine şi de încredere, executori, avocaţi, notari, paznici, repede la mine voi călăi, inchizitori, să-l căutăm împreună pe hoţ. Vreau să cercetaţi tot oraşul, să căutaţi din casă în casă, să faceţi percheziţii, la spânzurătoare cu toţi, mişeilor! Iar dacă nu găsiţi pe nimeni, spânzuraţi-vă şi voi şi apoi mă spânzur şi eu de o cracă.

Interpretare: Sandu BARBU

Tweet