O miercuri de septembrie. O miercuri de poezie. Cu oameni de cultură, scriitori, artişti şi elevi băimăreni. La Biblioteca Judeţeană Petre Dulfu Baia Mare. Enjoy - şi urmăriţi în câteva zile ce a urmat...
Mai întâi: LA MULŢI ANI, ALLY!
Apoi: Nora Denes a subscris complotului meu încă din vară (cam de un an mă lupt cu ideea asta), iar AZI (de fapt, ieri) şi-a pus la bătaie vocea inconfundabilă ca să o surprindem plăcut pe Ally! Vara n-am putut, că a fost plecată, ca orice artist vocal, undeva unde e mai cald. Iar acum a fost cât pe-aci să nu reuşim: tehnica asta, bă, fraţâlor... has a mind of its own. M'en fin... de-acum revin pe blog cu suflu nou şi forţe proaspete, că unora cred că le-a lipsit delirul meu extatic - iaca şi pleonasmul, drajî niei! Pentru cei care doresc să citească şi versurile în timp ce le ascultă interpretate de Nora, daţi mai întâi click (jos) pe "CITEŞTE MAI DEPARTE" şi abia apoi daţi "PLAY". Nora, alături de mine şi toţi cei ce o îndrăgesc pe Ally îi şi vă oferă:
Un nou monolog în cadrul ATELIERULUI DE TEATRU RADIOFONIC.
Domnule Ministru,
Subsemnatul Panait Legumiceanu, pensionar din Ministerul Justiţiei ce cu onoare conduceţi şi pentru care
Iată o nouă postare de pe Atelier radiofonic, un monolog de Antonio Amurri, în interpretarea subsemnatului. Audiţie plăcută!
The Story That Never Was
A boy came to me with a sheet of paper in his hand and, without lifting his eyes, he said: “Sir, I know your newspaper deals with very important things. My story is not one of them. But it’s very important to me.” I asked him what would he have me do with it and he said “print it, of course.” “I changed some names and… things” he said to me, “so people won’t recognize me in the story”, and I told him that it was perfectly all right to make such changes. I also told him I would not make any promises. And he left. After I read his story, I sent it right away to be printed. Maybe I wanted the readers to know that my newspaper can be warm and compassionate, maybe I thought the young man was talented, or maybe it was that tear that dropped from my eye. I printed the story and I felt… great. It goes like this:
Răsfoind pe "cititor de proză", am dat de o poezie genială şi, fără să iau acceptul autorului, m-am grăbit să o recit. Sper că va încuviinţa.
One day I had the idea to see how katz and visitors do... the trampoline jump for a dunk shot!
Într-o zi mi-a venit ideea de a vedea cum se descurcă pisicile şi vizitatorii la sărit de pe trambulină ca să de de sus. Miercuri 31 august 2011. Remember KATZ!
Traducere deŞtefan Augustin Doinaş(Tribuna, nr. 17, 1974, p.12)
Într-un sumbru miez de noapte cînd, sleit şi slab, în şoapte,
Cercetam doctrine stranii strînse-n jerpelit cotor,
Şi picam de somn, – de-odată, auzii o foarte-nceată
Lovitură repetată-n uşa mea izbind uşor.
„E vreun călător”, şoptit-am, „care ciocăne uşor, – Doar atît – un călător.
Ah, mi-aduc aminte – ceaţă, şi-un decembrie de gheaţă;
Lent agonizînd tăciunii-şi lăsau spectrul pe covor.
Ceva timp în urmă, cineva s-a "abonat" pe Facebook la un basm - mi-a cerut ŞI un basm aici pe blog. Iată rodul colaborării cu domnul Vladimir Helmis. Varianta radiofonică a Fetei din soc a lui Andersen este un proiect al Atelierului de teatru radiofonic. Mă bucur că am putut interpreta alături de alţi actori într-o primă povestire pentru voi. Enjoy:
